"Spală-mă și voi fi mai alb ca zăpada"

Supremația albului a fost bine justificată în timp, această culoare fiind simbolul purității, sfințeniei, virginității, perfecțiunii, clarității, cunoașterii raționale, luminii și a noului început.

Ce găsim în Biblie despre culoarea albă?

Albul este des menționat în Sfânta Scriptură, iar mai jos am selectat cele mai întâlnite asocieri cu această culoare:

Lepra este primul lucru cu care era asociată această culoare în poporul Israel, pentru că iată ce a poruncit Dumnezeu lui Moise în Levetic 13:

,,Cînd un om va avea pe pielea trupului o umflătură, o pecingine, sau o pată albă, care va semăna cu o rană de lepră pe pielea trupului lui, trebuie adus la preotul Aaron, sau la unul din fiii lui, cari sînt preoţi. Preotul să cerceteze rana de pe pielea trupului. Dacă părul din rană s’a făcut alb, şi dacă rana se arată mai adîncă decît pielea trupului, este o rană de lepră: preotul care va face cercetarea, să declare pe omul acela necurat.”

Îngerii descriși pe paginile Bibliei sunt totdeauna îmbrăcați în alb și așa sunt descrise hainele lor la întâlnirea cu muritorii:

Şi a văzut doi îngeri în alb, şezînd în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap şi altul la picioare. (Ioan 20:12)

Albul este o culoarea des întâlnită în cartea Apocalipsa și este folosită în descrierea mai multor lucruri din acel măreț peisaj.

Hainele sfinților sunt totdeauna albe, evidențiate prin curățenie și neîntinare cu murdăria lumii:

Totuş ai în Sardes cîteva nume, cari nu şi-au mînjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sînt vrednici. Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii, şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.” (Apocalipsa 3:4-5)

Calul alb este menționat de câteva ori în cartea Apocalipa, una din acestea reprezentând calul Mielului:

Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s’a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamă ,,Cel credincios“ şi ,,Cel adevărat“, şi El judecă şi Se luptă cu dreptate. (Apocalipsa 19:11)

Tot în cartea Apocalipsa de vorbește despre judecata lui Dumnezeu, care va avea loc la Scaunul cel Alb de judecată:

Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Celce şedea pe el. Pămîntul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s’a mai găsit loc pentru ele. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stînd în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. (Apocalipsa 20:11-12)

Pe lângă toate aceste lucruri de culoare albă, consider că cea mai frumoasă și plină de speranță semnificație a culorii albe este transformarea pe care o poate face Dumnezeu cu inimile noastre, pline de păcat și negru. Cât de încurajatoare sunt cuvintele din Psalmul 51 – o strigare din adâncul sufletului lui David, omul lui Dumnezeu:

Iată că sînt născut în nelegiuire, şi în păcat m’a zămislit mama mea. Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adîncul inimii: fă dar să pătrundă înţelepciunea înlăuntrul meu! Curăţeşte-mă cu isop, şi voi fi curat; spală-mă, şi voi fi mai alb decît zăpada.

Dumnezeu poate face orice inimă mai albă decât albul zăpezii. Lasă-L să facă asta și cu inima ta, așa ca să te poți bucura din plin de semnificația acestei culori!

Pe când avea 82 de ani, Mao-Tse-Dun și-a împărtășit planurile sale de viitor cu privire la China cu președintele Germaniei. Planurile mărețe l-au impresionat pe acesta din urmă, care a spus bine-cunoscutul proverb: “Picătură cu picătură sfărâmă piatra”. “Da,” i-a răspuns Mao, “însă eu nu mai am suficientă apă…”

Apă – viața, sănătate, energie de a face, de a realiza, de a mai trăi – iată dorința profundă a fiecăruia dintre noi, dar izvorul seacă și apa se termină. Richard Wurmbrand spunea că “dacă totul se termină la moarte, atunci chiar și cea mai frumoasă viață se aseamănă cu un banchet dat în cinstea unuia care este condamnat la moarte. Te bucuri de cele servite la masă, iar la sfârșit ești spânzurat.”

Totuși, există cea mai bună urare pentru fiecare dintre noi, urare care aduce speranță și veșnicie, urare spusă de Cel ce e motivul tuturor sărbătorilor: “Eu am venit ca oile Mele să aibă viață și s-o aibă din plin” “Cine crede în Mine din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum spune Scriptura” “Oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată” – Domnul Isus Hristos.

Cea mai bună urare în Noul An!

Viața veșnică – iată nevoia primară în viața fiecărui om. Viața veșnică – aceasta este urarea mea pentru voi în Noul An!

Atacul la persoană, conform Dicționarului Explicativ Român, atacul este o “acțiune violentă și susținută împotriva unei situații, unei teorii, unor drepturi etc. sau împotriva celor care le susțin”, de aici rezultă că atacul la persoană este aceeași acțiune, set de acțiuni sau, în cazul nostru, materiale jurnalistice cu scopul de a se împotrivi vehement unei persoane și de a denigra drepturile acesteia. Sinonime ale acestei acțiuni ar fi: defăimare, clevetire, discreditare, calomniere, denigrare.

Ce exemple de atac la persoană am văzut?

În mare parte, exemplele nu se cer căutate mult pentru că anume atacul la persoană și mediatizarea lui face ca jurnalismul să devină scandalos, răutăcios, deci, interesant pentru publicul devorator de asemenea situații.

Ziarul național “Moldova Suverană” este un exemplu în acest sens. Direct orientate anti-guvernare democrată, jurnaliștii de acolo caută să prezinte în lumină cât mai negativă liderii partidelor direct anti-comuniste: M. Ghimpu, V. Filat, D. Chirtoacă, C. Fusu, ș.a., având grijă ca pe lângă articolele unde sunt atacate aceste personae, să fie prezente și imagini truncate cu aceste persoane.

Un alt exemplu este site-ul www.curaj.net, a cărei politică editorială este libertatea de exprimare și lipsa de cenzură, ceea ce asigură o serie de articole în care autorii atacă persoanele, prezentând în lumină nejustă și defăimătoare pe toți cei care nu expun aceleași idei, credințe, principii.

Ce spune Biblia despre atacul la persoană?

Pro 30:10  Nu cleveti pe un slujitor la stăpînul lui, ca să nu te blesteme şi să te faci vinovat.

Col 3:8  Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mînie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase, cari v’ar putea ieşi din gură.

1Pe 2:1  Lepădaţi dar orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire;

În concluzie, Biblia spune că nu este bun acest obicei, pentru că nu este compatibil cu un copil adevărat al lui Dumnezeu.

Ce spune Codul Deontologic al Jurnalistului?

Adoptat la întâlnirea consultativă a organizațiilor internaționale și regionale ale jurnaliștilor profesioniști în Paris, la 20 noiembrie 1983, principiul VI din cele X Principii Internaționale ale eticii profesionale a jurnalistului prezintă respectul vieții particulare și a deminității umane:

“Normele moralei profesioniste cer de la ziarist să respecte demnitatea omului și dreptul lui la viața personală, în comformitate cu cerințele dreptului internațional și ale legilor naționale, să apere drepturile omului și reputația lui de ofensări, clevetiri, acuzații calomnioase.”

21 ani mai târziu, la Sinaia, Convenția Organizațiilor de Media a elaborate Codul Deontologic al jurnalistului, în care principiul demnității umane este întărit cu și mai multă forță, precizând că: “Jurnalistul este dator să respecte viața privată a persoanei (inclusiv aspectele care țin de familie, domiciliu și corespondență). Amestecul în viața privată este permis atunci când interesul public de a afla informația prevalează. Jurnalistul este dator să respecte prezumția de nevinovăție.”

Jurnaliștii din Republica Moldova semnează sub același cod, iar jurnaliștii creștini semnează, mai presus de toate, sub codul Cuvântului lui Dumnezeu,care vorbește foarte clar cu privire la atitudinea față de cei ce atacă și defăimează persoana.

Să nu credeți că acești tineri sunt mari eroi, chiar dacă sunt. Ei sunt tineri care au priorități corecte, una dintre care este să-L slujească pe Dumnezeu cu talentele lor. Astfel prin faptul că vor merge și în acest an la acest internat spune că ei aleg să asculte de porunca lui Dumnezeu care îndeamnă credincioșii spunându-le că: ”Religia curată și neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor și să ne păzim neîntinați de lume.

Realizat de Ecaterina Stepaniuc

În acest sat s-au născut 2 oameni deosebiți, care au fost cei dântâi prin intermediul cărora am aflat despre Lăpușna. Sunt învățătorii mei scumpi Vasile și Anastasia Filat, care întăresc credința mea în Dumnezeu din prima zi în care i-am cunoscut și până în prezent. Asta o fac prin exemplul propriu, prin învățătura continuă și sănătoasă din Cuvânt și prin încurajările la o viață trăită pentru Hristos.

De atunci am început să iubesc acest sat, iar dragostea mea față de el crește tot mai mult, în special din ziua în care Dumnezeu mi-a lipit inima de cel mai scump, drag și preaiubit lăpușnean: Ionel Rotaru, căruia i-am devenit soție. De atunci, facem împreună lucrarea lui Dumnezeu în satul Lăpușna prin predarea limbii engleze și antrenamente de Taekwon-Do.

Și pentru că o fotografie face mai mult decât o mie de cuvinte, vă invit să urmăriți reportajul fotografic, care prezintă cum se face Taekwon-Do în Lăpușna:

Victoria pe Insula Lemnos Greece

Energică, responsabilă şi mereu cu zâmbetul pe buze, Victoria a reuşit în trei ani de studii să obţină experienţă mai vastă în domeniul jurnalismului decât mulţi alţii care au păşit pragul acestei facultăţi. Aceasta s-a datorat programului Erasmus Mundus, dar şi, bineînţeles, optimismului şi încrederii ei. Despre jurnalism vom vorbi în continuare, doar că aşa cum îl vede şi cum îl trăieşte Victoria.

1. De regulă, cele mai importante decizii pe care le luăm sunt marcate de anumite evenimente. Ce anume a determinat-o pe eleva Victoria Puiu să aleagă Facultatea de Jurnalism?

Din totdeuna mi-a făcut o deosebită plăcere să interacţionez cu oamenii, să fiu la curent cu tot ce se mişcă în jurul meu şi să cunosc multe lucruri. Iar toate acestea consideram că le găsesc doar la Facultatea de Jurnalism. Astfel, am ajuns aici şi mă bucur nespus de mult de alegerea mea.

2. Dacă ai alege din nou, ai face aceeaşi facultate sau te-ai orienta spre o alta?

Aceeaşi. Nu ştiu de unde vine sentimentul ăsta, dar la această facultate se simte un alt aer: unul de libertate… şi da,  o voi zice aşa cum ne-a învăţat unul din profesorii noștri, Dl Lescu, un aer de libertate de exprimare, atât a ideilor, cât şi a modului de a fi. De asemenea, profesorii de la facultate sunt minunaţi, deschişi, şi cel mai important pentru mine, zâmbesc… Iar colegii sunt originali prin modul lor de a fi şi de a gândi.

3. Ceea ce te-ajutat să înveţi timp de un an jurnalism în Grecia a fost Erasmus Mundus  – un program de cooperare şi mobilitate universitară. Care au fost etapele de aplicare?

Am aflat despre acest program în primăvara anului 2008 de la Dl Decan Constantin Marin… Ni s-a oferit  linkul „de aur”, am aplicat ulterior, zicându-mi „de ce nu?”, deşi nu credeam că voi câştiga. Urma să completez un formular destul de amănunţit al activităţilor mele atât universitare, cât şi extra-curriculare. De asemenea, trebuia să scriem mici esee pe anumite subiecte în limba engleză.  Pregătirile au durat foarte mult, în special ceea ce a ţinut de documente, dar în schimb s-a meritat efortul.

4. De vreme ce ţi s-a oferit această ocazie să ajungi în Grecia şi să înveţi jurnalism, cum ai folosit oportunităţile pe care le aveai?

Universitatea Aristotel din Thessaloniki

Mi-am făcut studiile la Universitatea Aristotel. La ore simţeam că îmbrăţişez toată Europa, pentru că toţi colegii Erasmus erau din toate ţările Europei şi fiecare era prezent cu modul lui deosebit de a vedea lucrurile şi cu viziuni diferite de ale noastre. Sunt liberi şi zâmbesc, asta îmi place la ei. În ceea ce priveşte profesorii, cu atât mai mult, erau personalităţi care radiau de plăcere atunci când îşi făceau meseria de dascăl. Toţi profesorii care ne-au predat nouă, studenţilor străini, erau de origine greacă, dar care au învăţat în Marea Britanie şi SUA. Prin urmare, aveam ce învăţa de la ei şi chiar am învăţat multe. Am fost o norocoasă…

Pe lîngă universitate, am făcut cursuri de greacă, am frecventat un curs de „Introducere în Film” şi cel mai deosebit lucru au fost călătoriile. Am vizitat în lung şi-n lat ţara visurilor mele şi ţara ce a stat la baza civilizaţiei – Grecia.

5. Cum se caracterizează jurnalismul care se practică în Grecia?

Jurnalismul din Grecia mi se pare mult mai liber în ceea ce priveşte dezvoltarea şi practicarea lui. Oamenii sunt mai deschişi şi e mai uşor să-ţi faci meseria. Jurnaliştii sunt foarte bine plătiţi şi pentru mulţi e o onoare să lucrezi în acest domeniu. De aceea, îşi fac munca cu multă dăruire de sine şi profesionalism.

Atena, Grecia

6. În urma experienţei acumulate în Grecia, ce ai putea face pentru a îmbunătăţi starea jurnalismului practicat la noi în ţară?

Dacă aş avea curajul şi forţele necesare, aş introduce la facultate, şi nu numai, cursuri obligatorii intensive de limbă română. Din păcate şi spre nefericirea noastră, care suntem viitori jurnalişti, stăm foarte prost la capitolul comunicare şi scris în limba română. La facultate aş dori ca unele cursuri sa fie mai intensive şi cu mai multă energie. Dar, acest lucru depinde, bineînţeles, şi de studenţi.

După absolvirea facultății Victoria a ales să se afirme în domeniul practic al jurnalismului și a început scrierea unei serii de materiale politic-orientate în ziarul “Timpul”.

Învaţă Engleza!

Probabil ai auzit cel puţin o dată în viaţă acest îndemn: “Învaţă engleza!” Acesta putea fi exprimat de învăţătorul de engleză, de părinţi sau chiar de propriul TU, când ai exclamat în sinea ta a câta oară: “O, de aş fi ştiut această limbă!”
De ce totul se învârte în jurul acestei magnifici combinaţii: ENGLEZA? Iată mai jos “doar” 18 motive de ce e bine să fii prieten cu cartea … de engleză:

1. Engleza este o limbă universală. De aceea, oriunde vei merge, orice nou va apărea, orice detaliu se va simplifica sau dezvolta va fi prin şi cu această limbă.
2. Poţi vizita ţări străine. Fără a ţine cont de faptul că îţi va fi uşor la aeroport, vei avea lângă tine, în orice colţ al lumii, o faţă zâmbitoare ce îţi va răspunde: “Yes, I speak English! How can I help you?”
3. Poţi să-ţi faci prieteni peste tot. Dacă eşti o fire prietenoasă şi comunicabilă, cu siguranţă înţelegi cât de mult se poate lărgi cercul tău de prieteni, iar ca urmare, interesele, opiniile şi discuţiile.
4. Poţi să comunici cu persoane din alte culturi. Odată ce îţi faci prieteni noi, este păcat să nu menţii relaţii cu ei din cauza incapacităţii de a comunica. Anume din această cauză, engleza este internaţională – majoritatea o cunosc, majoritatea o vorbesc, deci, poţi afla multe lucruri despre majoritatea.
5. Poţi studia mai uşor calculatorul. Nu face să uităm că majoritatea programelor, ghidurilor, cărţilor despre computer sunt în … engleză. Aşa că dacă zilele noastre nu ajungi departe fără computer, atunci fără engleză nici la computer nu ajungi.
6. Poţi accesa mai multă informaţie pe Internet. Bineînţeles că poţi rămânea la site-urile scrise în română, dar singur o ştii, pentru a găsi o carte, un referat, un răspuns la o întrebare originală, ai nevoie de acces la site-urile scrise în engleză.
7. Poţi să te angajezi mai lesne la un serviciu. Majoritatea anunţurilor (deja de mult şi în Moldova) care solicită CV-ul unei persoane care doreşte să se angajeze, menţionează că cunoaşterea limbii engleze va fi un avantaj. Dar, cei în căutarea unui post de lucru, o ştiu mai bine.
8. Poţi avansa în postul de serviciu. Aceasta este o altă realitate şi nu de puţine ori aud of-urile celor mai în vârstă: “Tineretul vine acum în locul nostru! Ei ştiu engleza, ştiu computerul!” Nimic nu e pierdut încă, dar e bine dacă poţi preîntâmpina lucrurile!
9. Poţi face călătorii de afaceri şi găsi parteneri de afaceri. Acest motiv este cu siguranţă înţeles de oamenii de afaceri. Decât să ai mereu traducătorul cu tine, mai bine investeşti bani în propriile cunoştinţe, pentru a avea uşi deschise spre noi oameni.
10. Poţi afla ştiri din întreaga lume. Nu neg dezvoltarea jurnalismului în ţara noastră, dar ştiri din toată lumea, din orice colţ şi orice loc, poţi găsi în engleză, nu în română. E şi mai repede, şi mai proaspăt, şi mai interesant.
11. Poţi ajuta străinii veniţi în ţară. Nu de puţine ori ţi s-a întâmplat să vezi un străin care vizitează ţara şi priveşte neajutorat spre multe strânsături de umeri, care nu înţeleg ce doreşte el să afle. Strângi şi tu sau îl ajuţi să obţină informaţia necesară – depinde de cât de multă engleză cunoşti (şi el la fel!)
12. Poţi urmări filme care încă nu au apărut pe piaţa cinematografică în MD. Comentariile plasate sub trailerr-urile filmelor sunt deseori aceleaşi: “Dar în rusă când apare? Că nu înţeleg engleza!” Dar dacă nu mai apare, ce te faci? Ei, nu-i mare pierdere să nu urmăreşti un film, dar cunoaşterea englezei este un avantaj!
13. Poţi înţelege mesajul cîntecelor de pe piaţa de producţie americană. Şi asta ţi-o doresc cu un singur scop: pentru a deosebi ce e bine de ascultat şi ce nu. De multe ori se întâmplă să vezi pe cineva care ascultă zi şi noapte un cântec în engleză. Dar când îl întrebi ce părere are de mesaj, zice că nu-l înţelege şi mare îi este ruşinea când află ce, de fapt, asculta non-stop. Aşa că, paza bune trece primejdia rea!
14. Poţi forma o familie cu un cetăţean străin. Nu puţine sunt cazurile când engleza a dus la unirea vieţilor a două persoane din două părţi diferite ale pământului. Bineînţeles, nu din cauza englezei s-au căsătorit ei, dar anume această limbă le-a oferit posibilitatea de a se cunoaşte, a comunica şi a zidi o familie.
15. Poţi participa la concursuri internaţionale de obţinere a burselor. Acestea, de regulă, se organizează în engleză pentru cunoscătorii de engleză. Iar condiţiile de participare implică scrierea mesajelor, dorineţelor, CV-urilor în engleză, pentru ca, eventual să înveţi peste hotare, tot în engleză.
16. Poţi învăţa mai uşor limba germană. Fiind de rădăcină germanică, engleza este o bună bază pentru a învăţa germana, care are o gramatică mai complicată şi nu numai. Nu că ele ar fi singurele limbi germanice, dar acestea două sunt cel mai des întrebuinţate şi germana are o tendinţă la fel de mare de a fi cunoscută de tot mai mulţi.
17. Poţi accesa cu uşurinţă tot felul de utilaje tehnice. Aici se includ majoritatea produselor de peste hotare, ale căror instrucţiune este de regulă scrisă în engleză. Nu rar, se întâmplă să steaun produs electronic neutilizat sau utilizat incorect din cauza necunoaşterii instrucţiunilor corecte.
18. Poţi fi misionar într-o ţară. Şi aceasta este o dorinţă foarte frumoasă, de a duce Evanghelia oamenilor din alte popoare. Dar, din nou, este nevoie de cunoaşterea englezei, pentru a avea multe căi deshise şi posibilităţi de formare a relaţiilor pentru o bună slujire.

Sunt sigură că aici nu se termină lista motivelor de ce şi Tu Trebuie să ştii această limbă! Atâtea le-am observat din practică şi experienţă, dar o să completez lista pe parcurs. Eşti binevenit să adaugi la comentarii şi alte motive!

Şi, bineînţeles, nu pot lăsa problema fără rezolvare! Te invit să înveţi engleza în cadrul AO “English For A New Life“!!! Pentru detalii, sună la: 069158959 sau scrie la felicia_dp@yahoo.com. Mult succes!

Cu ce se umple ghiozdanul

Zilele noastre şi ritmul grăbit de învăţare, adaptare şi alergare nu mai lasă ghiozdanele doar cu două mere, câteva caiete şi cărţi. Rodica, care îşi trimite în această toamnă pentru prima dată băiatul la şcoală, spune că a primit o listă de 16 puncte cu rechizitele necesare pentru un elev din clasa întâi. În afară de caiete, stilouri şi creioane, este necesar ca fiecare dintre ei să aibă carioci, hârtie colorată, carton, foarfecă, clei şi creioane colorate.

Unii părinţi sunt gata să dea 2000 lei şi mai mult pentru ghiozdanul plin cu rechizite necesare. „Bineînţeles că o să procurăm toate rechizitele care trebuiesc pentru ca copiii noştri să înceapă şcoala cu mai multe emoţii pozitive, fără să ducă lipsă de cele necesare,” explică Marcela, punând cu grijă un set de învelitori pentru cărţi în geantă.

„Caiete, penar, stilou, radieră, set de creioane colorate, carioci, acuarele, plastilina, album pentru desen – iată conţinutul ghiozdanului unui elev exemplar”, afirmă una din vânzătoarele de la buticurile special amenajate pentru procurarea rechizitelor şcolare.

Preţuri colorate pentru personaje preferate

Preţurile rechizitelor diferă nu numai datorită calităţii, dar şi a culorilor şi ilustraţiilor care se găsesc pe ele. În dependenţă de modelul ghiozdanului, preţul diferă de la 35 la 400 lei. Personajele preferate ale copiilor, cum ar fi Spiderman, Hannah Montana, Shrek şi alţi prieteni din lumea Disney pot să îi însoţească chiar şi la şcoală, ridicând, astfel şi preţul obiectelor pe care sunt desenate.

Agenda elevului, care este o necesitate pentru fiecare, costă de la 5 la 25 lei, în dependenţă de calitatea paginilor, copertă, imagini. Cele mai scumpe au pagini adiţionale unde sunt însemnate Imnul ţării, responsabilităţile şi drepturile elevilor şi câteva formule matematice.

Un penar costă 25 de lei, dar cu cât mai multe funcţii are, cu atât preţul creşte, ajungând şi la 60 lei. Caietele de 12 foi costă 75 bani şi unul de 96 foi – 9 lei, dar, bineînţeles, se ţine cont şi de calitatea foii şi desenul imprimat pe copertă.

Nu ar fi cazul să uităm de îmbrăcăminte, încălţăminte, costum sportiv şi adidaşi – fiecare a câte cele puţin 200 lei pentru cei mai mici. Dar, pentru elevii din clasele mai mari, contează ca ceea ce poartă să fie în pas cu moda, iar hainele necesare sunt multe la număr şi bat greu la buzunarele părinţilor.

Flori la 1 septembrie

Se ştie că în preajma evenimentelor de început şi sfârşit de an şcolar buzunarele părinţilor nu au odihnă. Iar florile sunt şi ele o sursă de investiţie în acest sens. Deşi există o varietate bogată de flori, „la 1 septembrie gustul cumpărătorilor este îndreptat spre câteva feluri în mod special”, susţine Cristina, vânzătoare de flori. Astfel, preţurile celor favorite sunt: garoafele – 7 lei, trandafirii – de la 5 la 35 lei şi crizantemele – 15 lei. Dar, dup cum se aşteaptă de obicei, aceste preţuri se ridică chiar de 1 septembrie.

Din păcate, nu putem afirma că fiecare părinte va dispune de banii necesari pentru a procura rechizitele pentru un nou an şcolar, ţinând cont că şi o mare marte din manuale şi alte lucruri adiţionale vor trebui cumpărate pe parcurs. De asemenea, un elev mai are nevoie de bani de transport şi mâncare. Poate, într-adevăr, mulţi nu vor dispune de rechizitele necesare, dar ceea ce poate un părinte să ofere mai de preţ copiilor săi este dragostea, sfaturile şi grija sa.

„La început Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.” El este şi Cel ce a instituit dragostea şi a turnat-o în inimi. Atunci când am simţit pulsul ei, am ştiut că este adevărată. Am ştiut că dragostea este scopul suprem, pentru că din, pentru şi în dragoste am fost creaţi. Şi am început să iubesc…

„Dumnezeu a zis: ,,Să fie lumină!” Şi a fost lumină. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.” Dragostea din inima mea a adus lumină. Am început să cânt acea cântare a frumosului, să simt acea adiere a binecuvântării, să văd acea rază a speranţei, pentru că inima mea era inundată de lumina dragostei – veşnică luminătoare în întuneric.

„Dumnezeu a zis: ,,Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape. Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.” Am visat? Mă întrebam în a doua lună a creaţiei propriei noastre lumi. În acea zi am văzut albastrul cerului. Atunci am iubit albastrul – al cerului şi al ochilor preaiubitului meu. Iar seninătatea lor m-a ademenit şi am continuat să iubesc.

„Dumnezeu a zis: ,,Să se strîngă la un loc apele cari sînt dedesubtul cerului, şi să se arate uscatul! Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia.” A treia zi s-a deosebit prin rafinament de a crea natura şi prin divertisment de a crea mici bucurii. Astfel, am gustat şi eu din plin din roadele iubirii prin cele mai dulci momente, fericiri şi conversaţii. Toate împreună au format natura dragostei mele, care continuă să înflorească şi să dea roade din nou şi din nou.

„Dumnezeu a zis: ,,Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremile, zilele şi anii. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.” Asemenea celor doi luminători creaţi de Dumnezeu pentru a supraveghea toată creaţia, au fost două zile în cea de-a patra lună a creaţiei familiei noastre ce au fost impulsul evenimentelor de mai departe: ziua când am răspuns „Da” celui pe care-l iubeam şi ziua când am păşit treapta logodnei. Acestea au fost semnele măreţiei unei poveşti de dragoste şi a frumuseţii de a dărui ce ai tu mai scump, fără să aştepţi înapoi – doar pentru că iubeşti.

„Dumnezeu a zis: ,,Să mişune apele de vieţuitoare, şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului. Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.” Zbor – asta simţeam, asta doream, asta trăiam- zborul marilor iubiri, al imenselor clipe de romantism şi al pregătirilor pentru început. Eram pasărea ce se simţea protejată de cele mai mari vânturi şi cele mai arzătoare raze de soare. Eram iubită, deci trăiam.

„Apoi Dumnezeu a zis: ,,Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste tot pământul. Dumnezeu S’a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.” Sfârşitul creaţiei divine. Sigila – foarte bun! Tot ceea ce a făcut El a fost ideal – nicio urmă de regret, nicio ofensă, nicio ruşine, nicio amărăciune. Tot ceea ce a cuprins această încheiere a creaţiei familie noastre a fost la fel de impecabil – nimic pentru care am fi dorit să întoarcem timpul în urmă. Astfel, cununa creaţiei divine – omul – este cel mai frumos dar ce înfrumuseţează pământul. Cel mai frumos dar pentru mine este cel care îmi este soţ, şi veşnica bucurie din cea de-a şaptea zi de odihnă. Pentru noi, ziua aceasta va fi toată viaţa, vom intra în odihna ce o poate oferi dragostea – cea ce suferă totul, crede totul, nadăjduieşte totul.

O, frumuseţe a creaţiei divine! O, frumuseţe a dragostei! Fii slăvit, Creatorul meu!!!

Îţi mulţumesc, scumpul meu, că exişti! La mulţi ani!

“Dragi mi-erau tata şi mama, fraţii şi surorile şi băieţii satului, tovarăşii mei de copilărie, cu cari, iarna, în zilele geroase, mă desfătam pe gheaţă şi la săniuş, iar vara în zile frumoase de sărbători, cântând şi chiuind, cutreieram dumbrăvile şi luncile umbroase, ţarinele cu holdele, câmpul cu florile şi mândrele dealuri, de după care îmi zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a tinereţii!” (Ion Creangă)

Vă invităm să urmăriţi povestea copilăriei noastre, a celor ce au devenit una când au crescut – Ionel şi Felicia Rotaru: